Monthly Archives: august 2012

O mica glumita


Cind va fi bine in Romania:

Atunci când in România un poliţist poliglot va ajuta un ţigan ostenit de muncă să se urce într-un tren cu suspensie magnetică în care călătoresc funcţionari bugetari bogaţi şi antreprenori cinstiţi pentru a fi martori la un proces intentat unor politicieni corupţi.

Francezul care iubeste Romania


Cam de o luna, discut pe Skype cu un francez care doreste sa revina in Romania pentru … Fetele cu ţâţe mari si pentru business. A dat de mine prima oara pe email, unde mai discutam si acum lucrurile mai marunte. Se pare ca acest blog l-a facut sa ma caute si sa ma gaseasca. Cauta garsoniere in Timisoara si nu stiu cum, a intrat aici. Philippe a fost casatorit cu o romanca si a trait vreo 7 ani in Timisoara. A divortat acum 5 ani si de atunci ( nu stiu cum) a reusit sa isi pastreze cunostintele despre limba romana si sa vorbeasca in romaneste suficient de bine incat sa il intelegi. Nu ii stiu exact varsta, dar a termina facultatea prin ’89 la Montpellier, care dupa spusele sale e ca si Timisoara din punct de vedere al dimensiunii si a centrului universitar.

In decursul anilor a facut mai multe softuri pe care le-a vandut, dar a inventat si patente pentru transportarea gazului. Tipul este un antreprenor adevarat si doreste sa revina in Romania pentru fetele cu sani mari si inteligente pe care le adora si pentru mana de lucru inteligenta si ieftina din Romania cu care doreste sa faca afaceri.

Aventurile sale in Romania sunt multe si ne cam pun intr-o lumina proasta pe noi, romanii. Pe langa faptul ca insusi fratele mai mic al sotiei dadea semne ca vroia sa ii fure banii, de doua ori a ajuns in ipostaza in care taximetristii l-au plimbat prin zone intunecate si au oprit masina fara acordul sau vrand sa … noroc ca Philippe, obisnuit din Montpellier, avea la el 2 sprayuri si i-a anuntat pe taximetristi de prezenta lor. Si totusi inca iubeste Romania.

Mi-a mai povestit aventuri cu ghinion de ale sotiei sau a unor prieteni romani de ai sai.

Desi nu vorbim des, maxim de doua ori pe saptamana, convorbirile noastre ajung si la 4 ore pe skype, 4 ore vorbite si nu scrise, chiar daca si nivelul sau la scris e uimitor dupa 5 ani in care nu a mai vorbit/scris romaneste deloc, am ajuns prieteni buni.

Am decis de comun acord sa ne ajutam reciproc. Apare in Timisoara la sfarsitul acestei lunii sau la inceputul lunii septembrie, depinde de o problema birocratica a carei rezolvare nu depinde de el. Va sta in chirie intr-o garsoniera pe care eu o voi cauta, asa ca daca stiti ceva ieftin, nu prea la marginea Timisoarei, puteti lasa un comentariu la acest articol. La inceput, afacerile vor fi in domeniul IT pentru a aduna bani pentru afaceri mult mai profitabile in domeniul agriculturii si nu numai. Sa speram ca vor avea succes afacerile sale si ca mai multi investitori straini vor aparea in Romania, desi economia tarii se duce de rapa, cum povesteam si cu Philippe,  politicieni nostrii isi pierd timpul cu referendumul contra lui Basescu si cu unirea partidelor politice in loc sa vada de criza economica. Dar despre economia tarii, problemele si eventualele rezolvarii pe care le-am gasit impreuna cu discutiile mele cu Philippe voi scrie intr-un alt articol curand.

Pana atunci,

Vivre la Roumanie!

 

P.s.: Un alt francez care iubeste Romania : http://stirileprotv.ro/campanii/de-ce-iubesc-romania/broderiile-noastre-viitorul-modei-arta-populara-ridicata-la-rang-de-houte-couture-de-un-francez.html

Flextronics si Adecco


Prin teribila firma de recrutari Adecco, am fost recrutat sa lucrez la Flextronics. Pana sa intru in Flextronics, am dat 6 teste, iar apoi in trainingul de o saptamana de acolo am mai dat inca vreo 5. Am ales calificarea de Visual ( adica trebuia sa verific cu microscopul defectele pe placile de baza).

Sa o iau de la 0. Flextronics este o firma care face placi de baza pentru orice: calculatoare, electrocasnice, produse medicale etc si te poti angaja la ei doar printr-o firma recrutatoare…Eu am ales Adecco la recomandarea unui coleg de facultate.  Dupa o saptamana de training in care am dat teste si m-am holbat la aceeasi culoare de verde ( cine nu stie, placile de baza sunt verzi in general) am intrat in linia de productie. Trebuie sa recunosc ca am scapat usor. Dupa nici 3 zile, mi-am gasit alt job despre care voi scrie curand.

Programul de lucru este de rahat, 12 cu 24, 12 cu 48. Adica  de la 7 dimineata pana la 7 seara, apoi ai 24 ore libere si apoi din nou lucrii de la 7 seara a doua zi pana la 7 dimineata a treia zi si ai 48 ore libere, dupa care se reia ciclul. Salariul este de doar 700 ron + tichete de masa.. Orele de noapte se platesc cu 25%, iar suplimentarele nu se platesc, ci ti se ofera libere in schimbul lor. Ti se ofera echipament format din halat, strapsuri (un fel de curele pentru talpa piciorului pentru a preveni energia electrostatica cu podeaua) si manusi.

Minciunele firmei recrutatoare cum ca  orele de noapte se platesc cu 50% si ca suplimentare se platesc… sunt minciuni, logic . Asta e un motiv pentru care Adecco e de rahat, al doilea motiv si cel mai important este ca in momentul cand mergi la ei sa iti cauti job, completezi un mini-cv care nu contine absolut nimic despre cunostintele tale decat: Limbile straine cunoscute si Cunostinte de operare PC. Nu te-ar intreba daca stii css, html, jquery etc.. Mergi la biroul unuia dintre cei care lucreaza la Adecco, le dai Cv si instant te plaseaza unde au locuri si de unde le vine mai multi banuti… Pentru ca ei primesc la fiecare angajat o suma de banii care iti sunt trasi din salariul tau de fapt. Nu ar sta sa iti introduca datele intr-o baza de date si sa caute cateva zile un job dupa preferintele si cunostintele tale, ceea ce ar trebui sa faca mai ales ca daca ii suni fix asta iti vor zice ca fac. Al treilea motiv pentru care Adecco e de rahat este ca daca le trimiti mailuri sau ii suni cand esti la inceput de angajare si  cu probleme de interes major pentru angajator si ei, iti raspund imediat, dar daca vrei sa iti faci lichidarea… nu ti se mai prea raspunde.

Am plecat din Flextronics dupa 5 zile de training si 3 zile de lucru pe linia de productie si sincer, nu ar fi trebuit sa am acest job niciodata. Odata salariul foarte mic de 700 ron, tinand cont ca lucrii cu placi de baza in valoare de peste 150 euro si ating unele si zeci de mii de euro. Adica pe langa munca prestata si orarul de rahat de 12 cu 24, 12 cu 48 unde pierzi 2 ore drumul care iti este asigurat de ei, dar totusi pierzi timpul, mai cheltuiesti si la pauza de masa bani… ajungi sa aduci in casa nici jumate din salariu cu care nu ai ce sa faci, mai lucrezi si cu obiecte valoroase si mai ai si un supervizor( mda, asa li se spune la „sefii directi” ) care tipa in continuu si pe care il intereseaza norma si nu calitatea produsului care daca este unul medical are o importanta majora si poate salva vietii omenesti. Am avut colegi vechi de cativa ani care pur si simplu luau placa, o tranteau de masa, o invarteau pe cealalta parte din aer si abia daca se uitau pe ea sa gaseasca eventualele defecte… si cand spun colegi spun oameni maturi de 30 -50 ani cu experienta in spate.

Singurul lucru bun e ca am dat si de 2-3 persoane de treaba, in primul rand un tip George care a mai lucrat si in alte locuri gen Continental tot in acelasi domeniu. Cu el pastrez legatura din training, unde l-am si cunoscut avand amandoi aceeasi calificare. Un tip, Claudiu, cam nebun de capul lui, dar cu facultatea de chimie terminata si totusi munceste pentru 700 ron… Si cu el tin legatura. Si o doamna Dorina, care are ceva experienta in Flextronics si m-a sfatuit de mai multe ori in a doua zi sa imi caut neaparat altceva de lucru si chiar a incercat printr-o colega sa imi caute un post mai bun.

Totusi.. nu ii inteleg pe cei care stau la Flextronic mai mult de 6 luni sau pe cei care revin… Ar trebui sa fii totusi incapabil psihic sa nu iti gasesti un job real in 6 luni, sa nu fii in stare sa inveti niste chestii pentru care ai avea nevoie la noul job.

%d blogeri au apreciat asta: