Constante umane


Zilnic, parcurg pe jos, traseul : Strada Daliei – Strada Bucovinei pana la sediul Datagroup Int unde lucrez. Tot drumul il parcurg de doua ori, odata dimineata la 7 si odata dupa masa la 17.00. Ca sa ajung la destinatie imi trebuie cam o ora, deci doua dus si intors. In drumul meu spre munca, observ constante umane. Constantele umane sunt acele persoane care zilnic, sau aproape zilnic, au un traseu bine stabilit, la fel ca mine si pe care ii vad pe strada deplasandu-se spre aceeasi directie, in aceeasi postura. Si eu sunt o constanta umana, adica o fiinta umana care este imprevizibila, dar totusi apare in fiecare zi, la aceeasi ora, in acelasi loc. Primele persoane care observ ca sunt zilnic in acelasi loc adica pe la 7.30 dimineata, in Piata Unirii, sunt gunoierii si cei care matura pe jos. Dupa aceea, cand ies din Piata Unirii si merg spre Iulis Mall, la prima intersectie, ma intalnesc cu o colega de facultate care merge spre Piata Unirii cu bicicleta. Unde… nu stiu . Inaintand spre Iulius Mall, deobicei sub sau imediat dupa podul pentru trenuri, intalnesc zilnic, aceeasi domnisoara, cu parul lung pana la fund, nemachiata, naturala, draguta, care imi zambeste in ultima vreme de fiecare data cand ne intalnim pe strada. Ambii ne uitam unul in ochii celuilalt… Ea are ochii negrii, plini de viata si adanci. Probabil despre ea voi povesti intr-un alt articol. Urmatoarea persoana pe care o vad, este cand traversez semaforul de dinainte de Lidl de pe Torontal. Aceasta este o tipa, probabil liceana, cu un fund grozav de placut, piept generos, are tenul inchis si este relativ dulce… Dar tot mai mult parca o prefer pe prima domnisoara. Pe strada din fata San Marzzanoului, observ doi scolari, probabil frate si sora. Fratele este mai micut. Ambii sunt insotiti de mama si bunicul lor. Asta da familie unita si ma gandesc ca atmosfera la ei in familie este una placuta. In final, pe la San Marzzano, vad un tata imbracat in costum care are o servieta si ghiozdanul fiului sau. Tatal este un tip masiv, lat in umeri si inalt, cu barba si mustata, iar copilul sau cu care merge probabil la scoala, poarta ochelari si pare tipul de copil naiv si fragil. La intoarcere, nu am observat pe nimeni care sa fie o constanta umana, care sa fie in acelasi loc mereu ca mine, exceptie fiind vanzatorii/ casierii si asa mai departe. Mai observabil este un domn care are un magazin unde vinde produse facute de el : branza, lapte si carne de pui de la el din gospodarie direct.

About Mihai

Mare " afacerist " cu simt anteprenorial, dar fara prea multi bani in buzunar . In orice moment accept propuneri banoase si afaceri nemiloase.

Posted on 27/09/2012, in Viata mea and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. De ce nu folosesti o bicicleta?

    • Ti se par prea ieftine bicicletele ? Mai bine iti faci un abonament ratt,

      • Eu sa-mi fac abonament?🙂 Nu sunt ieftine bicicletele (nu stiu ce inseamna pentru tine ieftin), dar nu e necesar sa-ti cumperi „avion” pentru mers la job, nu? Daca stii ce piese sa schimbi (cu putini bani) la o bicicleta, va merge mult mai bine decat mizeriile de la decatholn sau dhs!

      • Nu se merita o investitie intr-o bicicleta, mai ales cand abonamentul este gratuit pentru studenti.

  1. Pingback: Fata de sub pod « Vaipan Dragoş-Mihai ➮ Un Căzut de pe Lună ッ

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: