Cei care trimit cereri de prietenie pe Facebook, dar nu zic ce vor

Am intalnit mai multe persoane care mi-au dat add pe Facebook. In speranta ca mi-au dat add pentru a colabora impreuna la un proiect sau altul online asteptam cateva zile sa ma contacteze dupa care ii contactam eu daca nu ma contactau ei.  Intrebam persoana respectiva cu ce pot sa o ajut? Trec orele, vad ca mesajul a fost vazut, trec zilele, intreb din nou… Uneori intreb chiar si a treia oara… si totusi, nimic…

De ce m-ai adaugat pe Facebook, daca nu zici ce vrei? Nu inteleg acest tip de oameni care iti mai si citeste mesajul, dar nu zice ce vrea… Bine ca m-ai adaugat pe Facebook…

Si logic dupa… ii sterg pentru ca nu vad de ce as tine pe cineva care nu cunosc deloc si nici nu stiu ce vrea de la mine.

Asa ca nu ma mai adaugati pe Facebook fara sa ziceti ce vreti…

Taximetristii

Nu am inteles niciodata, de ce atunci cand intri intr-un taxi, taximetristul, fie barbat de 30 ani, fie de 50 ani, fie femeie de 30 ani fie femeie de 50 ani ( am intalnit cele 4 tipuri) trebuie neaparat sa inceapa si sa iti povesteasca ba una ba alta fara sa spui macar un cuvant, da’ poi sa ii intrebi ceva.

Odata, mi s-a promis ca ajunge taxiul in 3 minute, ei bine apare in 20 si ceva de minute, iar soferul era o doamna de 50 ani care isi cere scuze ca a intarziat, dar a intrat pe partea gresita a strazii prima oara… Bine, nu e problema. Dar dupa… incepe si imi povesteste de tigani, cum a crescut ea in zona X si avea vecini tigani si se juca cu copilul lor si era ok si cum acum, copii tiganilor ii intra in masina si vor curse gratuite si o ameninta ca ii cheama pe ai lor tati bazati daca nu se realizeaza ceea ce vor ei si cum ea ii dadea oricum afara din taxi… Tot aceasta taximetrista nu intelega de ce tiganul trebuie sa faca petreceri care sa deranjeze tot blocul sau toata strada. De parca pe mine ma interesa… Serios!

Altul ma lua cu vremea, cum a plouat in Timisoara! Vai ce urata vreme de dormit! Si eu nezicand nimic, ma intreaba… ai fost in Timisoara azi? … Eu da.. si dupa iar si iar vreme de dormit s.a.m.d .

Altul ma lua ca nu intelege cum o femeie pe care o cunoaste a plecat de langa barbatul bogat la altul sarac care abia are cum trai el de pe o zi pe alta… si cum majoritatea celor cu bani au ce femei vor ei si etc…

Intr-un alt taximetru, cand eram cu mama, incepe si intreaba ce facultate am si de studii… Wtf?

Cred ca e o boala genetica, de fapt nu genetica, ci una ce tine de serviciul ales… Cum ei sunt taximetristi, e clar ca sunt tristi si de aia ii apuca vorbitul…

Ma simt ca un psiholog care sta pe scaun si taximetristrii stau pe canapea… poate ar trebui sa incep sa ii taxez eu in loc sa ma taxeze ei…

Cred ca ma apuc sa ii inregistrez si sa fac un album video cu … povesti triste ale taximetristilor…